De catva timp incoace insa, am pe inima un lucru. Intrucat baptistii de pretutindeni sunt intr-o situatie fara precedent, atat pentru ei, cat si pentru celelalte culte din Romania, cred ca este teribil de greu pentru conducerea Uniunii sa faca ceva ce ar fi trebuit facut, probabil, de mult.

Altfel spus, daca pana acum s-a tot ascuns gunoiul sub pres, acum este momentul sa il aspiram de acolo, sa spalam bine si sa reimprospatam atmosfera mohorata. 

Am sesizat faptul ca fiecare dintre noi fie avem o pozitie vizavi de tot ceea ce se intampla in interiorul cultului, fie ne-am raliat la una dintre ele.
Exista cel putin două curente de opinie majore: unul care sustine demersurile mitrofaniene, considerandu-le extrem de curajoase si binevenite, si cel de-al doilea, care le considera o bomba cu ceas aflata nu in mana unui genist care stie sa o dezamorseze, ci a unui om care crede ca are in mana o jucarie interesanta si nu este constient deplin de potentialul ei distructiv. 

Cu totii suntem insa de acord intr-o problema: s-a amanat destul, si este timpul sa se faca ceva, de la nivelul conducerii cultului. 

Incerc sa imi imaginez ce as face eu daca mi s-ar cere imperios sa fac ceea ce nu a facut nici unul dintre cei care au fost pana acum la conducerea cultului baptist, si imi dau seama ca, daca ar trebui sa iau o decizie, ar trebui sa iau una suficient de matura incat sa poata fi acceptata  de toti membrii. Nu este deloc usor. 

Merg insa mai departe si va propun un prim pas. Mergand pe principiul "purtati-va poverile unii altora", va cer tuturor sa va ganditi, la modul cel mai serios, ce credeti ca trebuie facut in aceasta situatie.

Cum ati proceda Dvs. daca ati fi presedintele cultului, astfel incat decizia pe care o luati sa duca la vindecare, reabilitare, impacare? 

Toate comentariile voastre vor fi adunate, printate, indosariate si inaintate de mine, personal, pe cheltuiala mea, presedintelui cultului Uniunii Baptiste.

Nu voi modera sau cenzura absolut nimic, dar va cer sa va ganditi extrem de bine inainte de a veni cu o propunere.

Faceti-o cu deplina maturitate, fara a va gandi la interesele nimanui, ci doar la Biserica lui Christos, la al carei bun mers suntem chemati sa contribuim fiecare dintre noi. 

PS Pentru ca problema este "arzatoare", va propun si un termen limita: 15 februarie 2008.

Unii dintre noi au criticat modul barbar in care s-a intrat in acest teritoriul extrem de sensibil - fara o pregatire teoretica adecvata, fara o buna cunoastere a INTREGULUI fenomen, avand doar pretextul ca "cei care au tradat, trebuie sa plateasca" (sau, ma rog, cu tristete o spun, mai degraba principiul a fost "UNII dintre cei considerati <<tradatori>>"). 

S-au folosit cuvinte grele, lovituri pe sub centura si s-a recurs la tot felul de artificii indoielnice. Ceea ce spunea Danut Manastireanu la un moment dat, ca este ca si cum o jucarie periculoasa, o arma ar fi incaput pe mainile unui copil, mi se pare a caracteriza extrem de bine demersurile unora considerati eroi, culmea, tocmai de fratietatea pe care au pagubit-o mai mult decat isi pot da seama in acest moment. 

Unul dintre cei "luati in tarbaca" mai abitir, ajuns mai cunoscut, din pacate, si datorita acestui scandal, a fost pastorul Petre Dugulescu. Unii l-au considerat erou pentru enormele sale contributii - la dezvoltarea democratiei si a drepturilor religioase in Romania, la dezvoltarea unui sistem de interventie sociala care sa poata raspunde cu brio provocarilor de atunci (copiii din canale, cei abandonati de parinti, orfanii etc.) s.a.m.d.. Altii, in schimb, au preferat sa scotoceasca in trecutul sau si au radiat de fericire cand au gasit, printre gunoaie, unul dintre dosarele sale de la Securitate: nu pe cel de urmarit, ci pe cel de colaborator... 

Cu "intelepciunea" rusilor jucatori la ruleta, pozand in justitiarii moderni ai napastuitilor evanghelici si incurajati de diverse persoane (multe dintre ele convinse pana in ziua de astazi ca s-a procedat corect), unii au decis publicarea acestui dosar - si a multor altora - intr-un spatiu care nu-i priveste doar pe cei "napastuiti", carora pretind a le face dreptate, ci si altora nu la fel de "bine intentionati", care abia asteptau un prilej pentru a le sari la gat "intrusilor", "ereticilor", "sectantilor"... 

Degeaba au facut apel la decenta, in zilele care au urmat regretatului deces al pastorului Dugulescu, unii crestini maturi. Comunitatea evanghelica se afla intr-un adevarat razboi, pe care noi, bloggerii si jurnalistii din acest mediu, l-am relatat si l-am surprins aproape pas cu pas.

Dincolo de conflictele si dezbaterile de idei, dincolo chiar si de controversele privind colaborarea cu Securitatea, se afla insa OAMENI. Oameni care sufera enorm, oameni pe care cuvintele noastre ii pot rani enorm. Oameni care, chiar daca au tacut, nu inseamna ca nu au avut nimic de spus, ci ca, mai degraba, au tacut pentru ca erau prea indurerati sa vorbeasca. 

Sper ca macar ACUM, in al doisprezecelea ceas, sa putem invata din greselile noastre. 

Redau, in continuare, comentariul lui Cristi Dugulescu la doua din articolele scrise pe tema colaborarii cu Securitatea - unul al meu, altul al lui Mihai Ciuca. Le gasiti aici si aici. 

"Inca astept o reactie a Uniunii Baptiste vis-a vis de comportamentul acestor “frati”care au facut in mod intentionat toata aceasta lucratura diabolica cu scopul clar de discreditare a celor care inca mai aveau un cuvant de spus ,atat in lumea evanghelica cat si in societatea romaneasca.Cred ca “cineva” incearca din rasputeri sa dezbine unitatea evanghelicilor din Romania,si se pare ca au inceput cu noi,baptistii.

Daca am fi uniti cu adevarat am putea sa fim o forta imensa,haide-ti sa ne intoarcem la Domnul Isus si sa invatam de la El!

Unul din lucrurile care l-au durut cel mai tare pe tata a fost sa vada ca este lovit din interior,de cei care ar fi trebuit sa-i fie camarazi in batalia spirituala .Dupa o viata intreaga de anchete si persecutii,de lovituri dupa lovituri,accidente si incercari de asasinare din partea securitatii,fapte cunoscute de bisericile unde a slujit(Hateg,Hunedoara si Timisoara),a ajuns sa fie lovit si ponegrit atat de urat .

Sa va fie rusine domnilor care ati facut asemenea fapte si celor care au stat in umbra dar care sunt autorii morali a acestei ample actiuni de discreditare.Oare nu se cadea sa va informati inainte de a posta astfel de informatii ucigase?Nu era etic sa incercati sa aflati si opinia celor despre care ati scris?

Este clar pt mine ca scopul acestor “autori” ai minciunilor au avut ca unic tel discreditarea si dezinformarea.Cei care in ultima vreme ati lucrat din greu ca sa loviti in tatal meu,as vrea sa va intreb,…sunteti multumiti acum?

Dar pt ca tata intodeauna sa rugat pt vrasmasii lui si nu i-a urat niciodata,ma rog ca bunul Dumnezeu sa imi dea si mie credinta si dragoste sa pot sa va iubesc pe cei care ati lovit in tati pana in ultima clipa.
Si va dedic cateva versuri scrise de tata ,da special pt voi cei care ati crezut ca luptati impotriva lui dar de fapt ati luptat impotriva lucrarii lui Dumnezeu!

Dusmanii mei,dusmanii mei
Ce m-ati urat fara temei
Si imi facurati anii grei-
Voi inamici inversunati
Va zic: “Fiti binecuvantati!”

Dusmanii mei cei din trecut-
Ce rau,vreodata v-am facut,
De m-ati urat cat ati putut?
Eu m-am rugat si v-am iubit
Si-am biruit!
………………………………………….

Voi atacati inteligibil-
Eu stiu ca nu-s infailibil,
Dar in Isus sunt invincibil!
Caci cred cu sufletul meu totI
n Romani opt cu doua’siopt.

In cate lupte am avut
Am sangerat si m-a durut!
Insa nici una n-am pierdut
Caci voi nu v-ati luptat cu eu
-Ci chiar cu El,cu Dumnezeu!

Si chiar de m-ati asasina
-Eu totusi nu v-as blestema!
Murind,v-as binecuvanta!
Caci trec la viata de apoi …Dar voi?

Dusmanii mei inversunati
Eu va declar de-acum iertati
Si zic “Fiti binecuvantati”.de Petru Dugulescu-Dusmanilor mei-vol.”Calatorii Enigmatici” "